17/08/2026
Personalitate legendară a neamului românesc din Bucovina
La 8 august s-au împlinit 4 ani de la mutarea la cele veșnice a poetului cernăuțean Vasile Tărâțeanu, membru de onoare al Academiei Române.
În toamna de aramă a istoricului an 1972, când în oraşul lui Alexandru cel Bun, pe străzile căruia, „visând Ilene Cosânzene”, a rătăcit pe timpuri Marele Eminescu „cu versu-n gând” şi în care domnesc „tristeţi îndrăgostite de octombrie”, iar „copacii revelează culori”, ascunse în ramurile lor, în căminul Universităţii de Stat din Cernăuţi avea loc şedinţa ordinară a Cercului studenţesc de limbă şi lieratură română. La şedinţă a fost invitat poetul Vasile Tărâţeanu, absolvent al Facultăţii de Filologie, care va scrie mai târziu că era „domiciliat într-o rană sângerândă/ întinsă între două râuri înstrăinate”, cu „studii superioare făcute printre străini”. Tânărul din Sinăuţii Herţei a apăut în straie naţionale, ca un „Făt-Frumos din lacrima trecutului”, cu o desagă de cărţi vechi şi rare referitoare la istoria şi cultura milenară a neamului dacic. De la bun început, „cu zâmbetul scăldat în bunătate”, el a ţinut să afirme: „Sunt poetul despre care nu se vorbeşte încă/ la ora de literatură contemporană/ profesorii nu aleargă-n căutarea operelor mele/ şi elevii încă nu mă înjură în gând/ pentru că ar fi obligaţi să înveţe/ pe de rost poeziile mele”.
„Ca un semănător de vise”, „ajuns scrib la curtea Dorului de Ţară”, poetul, pătruns de „nişte gânduri subversive”, primite „de la domnul nostru cel întrutoatelea mare şi drept”, a pornit să scoată din paginile cărţilor, asemenea unui „şirag de piatră rară”, nume ale înaintaşilor, care au contribuit la afirmarea spiritualităţii româneşti pe acest picior de plai mioritic de la poalele Carpaţilor. Studenţii ascultau cu răsuflarea întretăiată, în acei seară miraculoasă de toamnă, când „natura se destăinuia în toată spendoarea ei”, relatările despre „vieţi ce-au strălucit în viaţă”: Ion Gheorghe Sbiera, Simion Florea Marian, Ştefan Ştefureac, Ciprian Porumbescu, Elena Niculiţă-Voronca, Leca Morariu, Vasile Bumbac, Eusebie Mandicevschi, Constantin Morariu, Ilarion Verenca, Dimitrie Gherasim, Constantin Şandru, Mihai Teliman, Constantin Procopovici, Dimitrie Cernăuţeanu, Traian Chelariu, Mircea Streinul, Tudor Flondor, George Mandicevschi, Gheorghe Chindiu, Traian Cantemir, Adrian Forgaci, Dragoş Vitencu, Constantin Berariu, Ecaterina Mandicevschi, George Drumur, Vasile Huţan, Gheorghe Stratoi, Gavril Rotică, Ion Grămadă, Traian Brăileanu, Liviu Marian, Vasile Gherasim, Mihai Ursuleac, George Voevidca, Constantin Buchental, Mihai Horodnic, Teodor Racoce.
Continuând frumosul gând, „prin această scriere/ începută şi încheiată în aceeaşi zi”, Vasile Tărâţeanu a înşirat titlurile unor ziare şi reviste, care au văzut lumina tiparului, decenii în şir, în Ţara Fagilor: „Crestomaticul românesc”, „Analele Dobrogei”, „Aurora română”, „Bucovina”, „Codrul Cosminului”, „Crai nou”, „Deşteptarea”, „Făt-Frumos”, „Foaia săteanului”, „Fond şi formă”, „Gazeta Bucovinei”, „Iconar”, „Încercări literare”, „Junimea literară”, „Patria”, „Orizont”, „Timpul”, „Viaţa nouă”, „Revista filologică”, „Glasul Bucovinei”. Dânsul a subliniat faptul că presa din ţinut, în toate timpurile, „ne-a legitimat drepturile, aspiraţiile şi certitudinile noastre, jucând un rol important în procesul de menţinere naţională”.
Finalizând comunicarea sa istorică, o copie a căreia va fi înmânată pentru păstrare Cercului studenţesc, poetul, care pentru toţi „a rămas o legendă vie” şi „un cântec de dor”, a recitat un sonet din opera lui Traian Chelariu. Această poezie a devenit un manifest pentru tinerii prezenţi „în raiul toamnei româneşti”, la acea memorabilă şedinţă: „Cei care-ntreabă-ntruna ce-o să fie,/ Cei care stau de-a pururi la-ndoială,/ Cei care-n toate pun doar îndrăzneală/ Şi sting în ei fărâma de vecie.// Cei care trec pe lângă apa vie/ Neispitiţi de tainica-i beteală,/ Cei socotiţi, cei răi, cei care-nşală/ Cu vorba-n sunet seara sinilie,// Cei care ştiu de ţinere de minte,/ Cei care spun că totul se pricepe,/ Cei care n-au ştiut de jurăminte,// Nici de oftat sau lacrimi, niciodată/ Nu vor cunoaşte clipa care-ncepe/ Nemuritoarea noapte înstelată”.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
