20/08/2024
O anecdotă despre psihologia umană și despre meseria de arhitect:
---
Poveste sună cam așa: anul trecut l-am cunoscut pe părintele paroh de la Comloșu Mic, un om de mare calitate umană, care printr-o conjunctură a auzit de mine și m-a căutat ca să gândim împreună o soluție pentru lăcașul de cult ortodox în care dânsul slujește. Este vorba despre o casă tipic bănățeană transformată (așa cm s-a putut) în biserică ortodoxă. Spațiul interior nu este rău deloc, chiar interesant, dar fiind voba de o funcțiune diferită suprapusă peste o veche locuință, există probleme în primul rând funcționale.
Cel mai frumos și mai provocant lucru mi s-a părut faptul că, conducerea bisericii ortodoxe din Banat, susține acest tip de re-use și nu dorește construirea unei noi biserici, așa cm din păcate se întâmplă de cele mai multe ori să vedem.
Conceptul a fost să se revină la imaginea casei vechi tipic bănățene (astăzi mutilată) din interiorul căreia să iasă armonios noua funcțiune, cea de biserică ortodoxă. Provocarea a fost dacă se pot armoniza cele două lumi, una de influență occidentală (arhitectura istorică a caselor din Banat) și una de influență răsăriteană / bizantină?
Pe lângă readaptarea spațiului interior, proiectul a propus amplasarea unei „porți de acces”, care de asemenea mediază între fațadele caselor din Banat și detaliile bizantine, precum și un corp multifuncțional în spate (în locul în care în trecut era amplasată șura) care să adăpostească activități sociale, pentru comunitatea locală.
Argumentul cel mai puternic pentru o astfel de soluție a fost că, din punctul meu de vedere, piațeta publică - deschisă care a rezultat între corpurile de clădire ar fi putut deveni un spațiu social folosit de către comunitate, dincolo de funcțiunea de lăcaș de cult. Mai mult decît atâta, această piațetă s-ar fi deschis și spre spațiul școlii din vecinătate, mizând că acel spațiu multifuncțional ar fi putut adăposti și activități educative pentru copii.
---
Acuma vine anecdota:
Înainte de prezentarea soluției am fost avertizați (plin de tensiune) de către comunitatea locală: „sper că veniți să ne prezentați o biserică nouă ...” (primar, investitor, consilieri ...). I-am rugat să aibă răbdarea să se uite pe imagini și pe frumosul film de prezentare realizat de colegul meu Mircea Braje.
În timpul primei derulări a filmului se auzea sfadă mare și bombăneli din spatele sălii de proiecție. Apoi au continuat bombănelile iar părintele inspirat i-a mai rugat să se uite încă o dată la film, și surpriză ... spiritele treptat s-au liniștit și după a treia vizionare am auzit chiar remarci de tipul: „va fi cea mai frumoasă biserică” sau „nu am nimic împotrivă, nu țin neapărat să facem o biserică nouă, faceți cm considerați mai bine părinte ...”. Efectiv am rămas cu gura căscată de această întorsătură.
Ei bine, între timp efectul vizual al filmului a trecut iar patternul psihologic din subconștient al ctitoririi unei biserici noi i-a luat din nou locul. Noi ne-am retras, dar sperăm pentru comunitatea locală să reușească să obțină ce e mai bine pentru ei.
A fost o experiență interesantă ☺
randările și filmul de prezentare sunt realizate de colegul meu . Mircea Braje
