29/07/2026
Sunt versuri pe care le știm dinainte să înțelegem pe deplin ce spun. Le-am învățat în copilărie, le-am cântat la școală, la ceremonii, pe stadioane sau în momente în care bucuria și emoția ne-au făcut să fim o singură voce.
„Deșteaptă-te, române!” s-a născut ca un strigăt de libertate. În vara anului 1848, versurile lui Andrei Mureșanu și melodia atribuită lui Anton Pann au însoțit idealurile unei generații care a crezut într-un viitor întemeiat pe dreptate și unitate. O generație care a împărtășit spiritul pașoptist ce a răscolit Europa acelui an, de la Paris la Viena și de la Praga la București.
Data de 29 iulie amintește de momentul în care, în 1848, la Râmnicu Vâlcea, cântecul a fost intonat public în contextul Primăverii Popoarelor. De atunci, acest cântec a însoțit istoria noastră. A fost cântat în vreme de război și de pace, în clipe de speranță și de încercare. A fost interzis în timpul regimului comunist, iar rostirea lui putea însemna ani grei de închisoare. Cu toate acestea, nu a dispărut. A rămas în memoria oamenilor și a răsunat din nou în timpul revoltei de la Brașov, în 1987, iar pe 22 decembrie 1989 a devenit glasul unei țări care își recâștiga libertatea.
În semn de recunoaștere a locului pe care îl ocupă în istoria și identitatea noastră, ziua de 29 iulie a fost declarată, prin Legea nr. 99/1998, Ziua Imnului Național al României.
Astăzi îl cântăm fără teamă. Îl auzim la sărbători naționale, la festivități sau pe podiumurile marilor competiții, acolo unde idealurile României sunt întâmpinate cu aceeași emoție, deoarece imnul este parte din memoria noastră colectivă. Acesta ne amintește că libertatea, demnitatea și solidaritatea nu sunt câștiguri definitive, ci valori care trebuie apărate și date mai departe.
Aducem prețuire Imnului Național al României și tuturor celor pentru care versurile lui au însemnat, de-a lungul timpului, , și .
