La Foisor

La Foisor La Foisor - Izvorul Vesniciei. Despre satul meu, despre oameni si timpuri vechi si noi.

‼️ Apa la p***a La Foisor functioneaza! 🙏🏻Weekend placut! 🤗
18/04/2026

‼️ Apa la p***a La Foisor functioneaza! 🙏🏻

Weekend placut! 🤗

Maria Tănase, supranumită de către istoricul Nicolae Iorga „pasărea măiastră” a muzicii populare româneşti, este una din...
24/02/2026

Maria Tănase, supranumită de către istoricul Nicolae Iorga „pasărea măiastră” a muzicii populare româneşti, este una dintre personalităţile care au dus peste hotare cultura românească, ba mai mult, chiar peste ocean. Moartea ei a venit mult prea devreme, la numai 50 de ani şi a îndurerat milioane de oameni care o iubeau.

În primăvara anului 1963 se află în turneu cu Taraful Gorjului, în zona Hunedoarei, când vocea începea să lase, lucru din ce în ce mai vizibil pentru public. Gurile rele spuneau că ar veni la concerte beată. Maria Tănase însă suferea de cancer la plămâni în ultimul stadiu. A stat pe scenă până când boala a răpus-o şi a fost dusă de urgenţă la spitalul Fundeni din Bucureşti. Acolo, înainte de a muri, pe 22 iunie 1963, şi-a scris testamentul:

„Las toată averea mea mobilă, ce se va găsi în patrimoniu la data decesului meu, surorii mele Aurica Tănase și soțului meu Clerah Sachelarie, cu același domiciliu ca al subsemantei, pe care-i rog să ia hotărâri numai împreună privind averea rămasă. Dacă fratelui meu Ștefan Francois Tănase îi va face plăcere vreun obiect indiferent de valoarea lui, rog pe sora mea și soțul meu să i-l daruiască spre caldă și duioasă amintire. Nepoților mei celor trei copiii ai fratelui meu și celor trei copii ai surorii mele le las toată dragostea mea de mamă. Pe băieții fratelui meu și sorei mele precum și pe soțul Stefaniei îi implor cu cuvânt de moarte să nu fumeze de aci încolo și să-l iubească pe nenea Clery cm m-au iubit pe mine și cm eu i-am iubit pe ei”.

„Las cu cea mai aprigă dorință a mea ca ritualul înmormântării mele să nu formeze obiectul vreunei vulgare acțiuni ci să fie sobru. După moarte, corpul nescăldat, numai șters cu alcool să fie la dispoziția medicilor dacă vor considera că este cazul să se folosească de el la autopsie. Una din cele două cămăși albe de mătase pe care le am în dulap să fie puse pe sub rochia de pichet albă ce se găsește la spital și care se butonează în spate. Pe cap să-mi pună pichetul de colțar alb iar în picioare ciorapi albi scurți.

Cu limbă de moarte îi rog să nu aducă nimănui la cunoștință despre moartea mea cu excepția oficialităților și în orice caz înmormântarea să fie anunțata cu o zi mai târziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascaradă. Să nu mi se facă parastas decât la șase săptămâni. Să-mi care apa cu cofă și să se închine cineva la cimitir în fiecare zi timp de șase săptămâni. Să nu vina la slujbă mea religioasă niciun popă afară de preotul și părintele Bejenaru Vasile din suburbia Cărămidarii de Jos, raion Niculae Bălcescu, căruia îi sărut mâinile ultima data deoarece atunci când mamei și tatălui meu le era greu, s-a oferit să-mi fie tata și mamă. Îi mulțumesc în veci pentru ținuta lui curată și pentru omenia de care a dat dovadă cm se cuvenea tot timpul vieții sale.

Dacă se va putea și nu va fi greu aș vrea ca pe un drum secetos și dornic de apă să se facă o fântână și în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în când să fie ajutat câte un student și o studentă cu plata cantinei sau a posibilităților de masă și să nu fie nimeni trist. Le doresc viață lungă și sănătate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar dacă unor le-am stat greu în drum și au considerat să mă cunoască după placul lor și nu după caracterul și firea mea. Îmbrățișez pe toți și doresc să le fie viață îmbelșugată, liniștită, sănătoasă și în voie bună”!

20/01/2026

În mine mai încape lumină

În mine se adună zile
ca niște scrisori netrimise.
Unele dor,
altele tac,
dar toate m-au învățat
să nu fug de mine.

Viața nu vine cu explicații,
vine cu lovituri moi
și adevăruri grele.
Te învață să pierzi frumos
și să câștigi fără zgomot.

Dar, mă condamn să merg mai departe.
Chiar și atunci când pasul tremură.
Chiar și când zâmbetul
se sprijină în baston.
Mă condamn să iubesc
nu pentru că e ușor,
ci pentru că altfel
aș rămâne gol.

Pentru că
Atunci când gândurile te trag de mânecă
spre întuneric,
nu le certa.
Îmi spune bunătatea.
Plimbă-le.
Obosește-le cu viață,
cu oameni,
cu adevăr spus pe jumătate
și speranță spusă până la capăt.

Nu cere zilei să fie dreaptă.
Ea nu știe ce-ai pierdut.
Îmi spune iubirea.
Nu cere inimii să bată mai tare
când vrea doar să respire.
Las-o.
Știe ea când să se întoarcă.

Te condamn să nu renunți,
Îmi spune speranța.
Nici când plângi.
Nici când râsul doare.
Nici când lumea pare
o cameră fără ferestre.
Există mereu una
pe care n-ai deschis-o încă.

Acceptă ce vine
fără să-ți pierzi spatele drept.
Acceptă ce pleacă
fără să-ți pierzi sufletul.
Nu tot ce se rupe e pierdere.
Uneori e loc.

Și dacă într-o zi
totul pare prea mult,
retrage-te pentru o clipă
în tine.
Acolo unde speranța
nu știe să moară,
doar să aștepte.

Eu de acolo
merg mai departe.

Încă un pas.
Pentru că
În mine stau adunate
învățături fără grabă,
despre oameni,
despre drumuri care dor
și despre cele care duc mai departe.
Le port fără să le strig,
le las să mă așeze.

Viața nu cere grabă,
nici explicații perfecte.
Ea se întâmplă.
Și, uneori, ne crește
tocmai acolo unde
credeam că ne frânge.

Te îndemn să alegi lumina,
chiar și atunci când e mică.
Îmi spune dorința.
Să zâmbești,
nu ca să ascunzi durerea,
ci ca să nu-i dai tot spațiul.
Să iubești
nu pentru promisiuni,
ci pentru adevăr.

Când gândurile se așază greu,
nu le alunga.
Învață-le răbdarea.
Plimbă-le prin tăcere,
prin cuvinte simple,
prin gesturi care vindecă.
Obosesc și ele,
dacă sunt ascultate.

Nu cere inimii
să fie tare mereu.
Uneori, e suficient
să bată liniștit.
Nici vieții nu-i cere dreptate,
ea nu știe ce-ai pierdut,
dar știe ce-ți poate da
mai departe.

Te îndemn să mergi înainte
fără să te judeci aspru,
Îmi spune credința.
Să cazi dacă trebuie,
dar să nu rămâi jos.
Să accepți ce nu poți schimba
și să lupți blând
pentru ce contează.

Trăiește clipa
nu ca pe o fugă,
ci ca pe un loc
în care respiri.
Îmi spune puterea.
Speranța nu strigă,
nu promite,
nu se laudă.
Ea rămâne.

Iar când lumea pare prea grea,
întoarce-te pentru o clipă
în tine.
Acolo unde încă mai încape
un pas.
Și încă unul.
Îmi spun eu.

Și iar,
Eu de acolo
merg, iar, mai departe.

🇷🇴 132 de ani de la nașterea Ecaterinei Teodoroiu 🇷🇴În articolul omagial publicat în revista „Universul Literar” la 16 i...
14/01/2026

🇷🇴 132 de ani de la nașterea Ecaterinei Teodoroiu 🇷🇴

În articolul omagial publicat în revista „Universul Literar” la 16 iunie 1929, Maiorul N. Kirițescu prezintă etapele transformării tinerei cercetașe în simbol al rezistenței naționale.

🏘️"Copilăria și studiile
​În comuna Vădeni, la poalele Carpaților olteni, a văzut lumina zilei Cătălina Teodoroiu. Cu acest nume de baladă a venit pe lume fiica lui Vasile Teodoroiu, veteran al războiului pentru independență, pion al unei alte generații liberatorii. Mai târziu Cătălina s’a schimbat în Ecaterina. Poate că în preajma larmei de război, ce se apropia de frunțile munților neguroşi, cu ecouri de epopee, melodia de caval a numelui de baladă s’a transformat în aprigă melopee de trâmbiță. ​Fata creşte în atmosfera curat românească a Olteniei. Părintele său îi povesteşte minuni din războiul dela Grivița şi Plevna. Seara, când se duce la culcare, Cătălina vede înaintea sa fantome însângerate, aude strigăte de luptă. După ce învață clasele primare, se duce la liceu la Bucureşti, unde-şi continuă studiile.

🛡️​Începutul războiului
​În preajma războiului se organizează legiunile de cercetaşi. Ecaterina Teodoroiu se înscrie printre primele formațiuni şi desfăşoară o activitate plină de ardoare şi vrednicie, atrăgând asupra sa înalta atenție a Majestății Sale Regina Maria şi a Alteței Sale Regale Principele Nicolae.
​Aripile războiului o fac să se întoarcă acasă, chemată de un brusc sentiment de alarmă şi nevoie de apărare. Acolo în satul ei, de unde se vede hotarul țării, trăiesc doi părinți bătrâni, patru frați, care au plecat toți în armată, şi e leagănul copilăriei, al amintirilor despre Harap Alb şi Peneş Curcanul. Cercetaşa aleargă ca pasărea la cuib. Duşmanul a înfrânt cu tăvălucul de oțel bariera piepturilor fragede, împletită în munți şi năpădeşte Valea Jiului. Strigăte de groază coboară pe luncă, femei şi copii fug înapoia căruțelor. Ostaşii sunt colo sus, bătându-se neomeneşte, unul cu o sută.
​O coloană inamică se apropie de oraşul Târgu-Jiu. E zi de toamnă. Inamicul înaintează metodic, cu paşii siguri ai victoriei, prin rana spintecată chiar în pieptul Olteniei. Nu sunt soldați? Dar români sunt! Şi printr’o mândră revoltă, cuprinşi de o caldă sete de răzbunare, plăeşii olteni aleargă să alunge vrăjmaşul.

⚔️​Prima minune: Lupta de la pod
​Ecaterina Teodoroiu ia puşca din perete şi aleargă, dând strigăte de vitejie. Țăranii, bărbați şi femei, se galvanizează în vederea fecioarei iluminată de chemarea divină şi cu furci, coase, flinte şi ciomege se reped în fața vrăjmaşului. „La pod! La pod!” strigă fecioara Arhanghel. Peste câteva clipe ceata cuprinde capul de pod. Cu strigăte, cu pocnete şi cu blesteme, vrăjmaşul este întâmpinat, clătinat şi apoi pus pe fugă de o mână de femei şi copii. Fecioara dela Jiu săvârşise prima minune."

🎖️ Glorie eternă, Cătălină! 🎖️

📚 Kirițescu, N., "Ctitorii: Ecaterina Teodoroiu", în 'Universul Literar", Anul XLV, Nr. 25, 16 iunie 1929, pp. 385-386. (fragment)

25/12/2025

Craciun fericit tuturor!

În șah, nu pierzi când îți cade regele.Pierzi când nu mai vezi următoarea mutare.De aceea șahul nu e despre piese.E desp...
21/12/2025

În șah, nu pierzi când îți cade regele.
Pierzi când nu mai vezi următoarea mutare.

De aceea șahul nu e despre piese.

E despre răbdare, claritate și puterea de a nu muta impulsiv
chiar și atunci când tabla pare pierdută.

Uneori, cea mai bună mutare
este să mai rămâi un pic în joc.

Jucati sah. E cel mai frumos sport! Si sport e putin spus!

Western. Vestul salbatic. Dar, onoare si respect.
19/11/2025

Western. Vestul salbatic. Dar, onoare si respect.

Regina Maria 🇷🇴👑Alteţa Sa Regală Principesa Maria Alexandra Victoria s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, ...
29/10/2025

Regina Maria 🇷🇴👑
Alteţa Sa Regală Principesa Maria Alexandra Victoria s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în comitatul Kent din Anglia. Principesa Maria a fost fiica lui Alfred al Marii Britanii şi Irlandei, Principe de Saxa-Coburg-Gotha, duce de Edinburgh (1844–1900) și a Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei (1853-1920). La 10 ianuarie 1893 s-a măritat cu Principele Moştenitor al României, Ferdinand. A fost Regina României între anii 1914 şi 1927. A murit la 18 iulie 1938, la Sinaia.

Principesa Maria a venit în ţara ei de adopţie în 1893. Calităţile ei remarcabile au transformat-o repede într-o figură publică de primă mărime, iar naturaleţea sa i-a cucerit pe români. La venirea în ţară, George Coşbuc îi închina o poezie în care îi ura să devină un „al doilea soare“ pentru România. Inteligentă, de o frumuseţe excepţională, plină de curaj şi de determinare, viitoarea regină participă de la început la viaţa culturală românească şi îşi leagă numele de numeroase acte de binefacere.

Maria devine regină în 1914. Primul Război Mondial o transformă în erou naţional. Participă activ pe front, încurajează răniţii şi soldaţii din cele mai fierbinţi puncte de luptă, nu se teme de gloanţe, nici de epidemii, de tifosul exantematic sau gripa spaniolă, de răni sau de sărăcie. Maria sfârşeşte prin a fi supranumită „Mama Regina“, „Mama răniţilor“ şi „Regina-soldat“ (ea a şi fost comandant onorific al Regimentului 4 Roşiori, care i-a purtat numele şi a cărui uniformă a îmbrăcat-o, fiind şi o iscusită călăreaţă). A înfiinţat organizaţia „Regina Maria“, care a dezvoltat o reţea de spitale în Moldova şi serviciul de ambulanţă. Nu numai că nu s-a temut, dar a privit apropierea de poporul său ca pe un privilegiu pe care alte capete încoronate nu îl aveau.

Talentul Reginei Maria în politica externă nu a însemnat însă numai reprezentarea ţării, ci şi încercarea consolidării statutului de putere regională al României. Farmecul şi distincţia înnăscute au transformat-o pe regină într-o stea mondială. Prin celebritatea ei, Regina Maria a făcut cunoscută România în întreaga lume.

După moartea lui Ferdinand I, în 1927, Maria a României îşi consacră toată energia bunului mers al ţării, sub domnia nepotului său, Regele-copil Mihai. Alături de Principesa-mamă Elena, ea îl însoţeşte pe noul rege în toate împrejurările, ocrotind copilăria celui chemat prea devreme să ia locul bunicului.

Regina Maria s-a îmbolnăvit în 1936. A plecat la tratament în străinătate, dar era prea târziu. A murit la Sinaia, la 18 iulie 1938, în vârstă de şaizeci şi doi de ani, după o suferinţă teribilă.

Cine isi mai aminteste de acele vremuri?
17/09/2025

Cine isi mai aminteste de acele vremuri?

🙏🏻 S-a rezolvat problema!O seara minunata tuturor! 🤗
08/08/2025

🙏🏻 S-a rezolvat problema!

O seara minunata tuturor! 🤗

‼️ANUNȚ:🔔 Din cauza unei probleme la conducta ce alimentează p***a de apă de la Foișor în Merfulești, care s-a spart în ...
29/07/2025

‼️ANUNȚ:

🔔 Din cauza unei probleme la conducta ce alimentează p***a de apă de la Foișor în Merfulești, care s-a spart în mijlocul câmpului, cu părere de rău, până la remediere, am intrerupt cateva zile alimentarea cu apă.

💧Până când se rezolvă problema cu conducta, vă așteptăm cu drag de Luni până Vineri, de la ora 08:00 până la ora 15:00 cu posibilitatea de a lua apă de la seră.

🙏🏻 Mulțumim pentru înțelegere! 🤗

Address

Sat Merfulești, Comuna Dănești
Județul Gorj

Opening Hours

Monday 09:00 - 17:00
Tuesday 09:00 - 17:00
Wednesday 09:00 - 17:00
Thursday 09:00 - 17:00
Friday 09:00 - 17:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when La Foisor posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category