06/09/2024
"Asocierea prostiei și nebuniei este semnul idiocrației, cruzimii și răutății care nu suferă nicio sancțiune morală. Dimpotriva. Sunt încurajate. "
Rezultat? Imbecilizarea
Toate studiile psihometrice din lume arată o scădere a coeficientului intelectual începând din anul 2000.
Dintre toate amenințările existențiale, lipsește una din toate agendele. Și totuși ea determină viitorul speciei noastre. Este vorba despre 𝐝𝐞𝐜𝐥𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐠𝐥𝐨𝐛𝐚𝐥 𝐚𝐥 𝐜𝐨𝐞𝐟𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐮𝐚𝐥 (𝐈𝐐). De el depinde viitorul științei, culturii, capacității de a înțelege lumea.
Consensul asupra acestui declin este acum fără echivoc. Toate studiile psihometrice din lume arată o scădere a coeficientului intelectual începând cu anul 2000.
Cu cât este mai mare nivelul IQ-ului național, cu atât este mai mare căderea.
În afară de studiile psihometrice, acest lucru demonstrează și empirismul.
𝐔𝐧 𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭 𝐝𝐞 𝟏𝟒 𝐚𝐧𝐢 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐢̂𝐧 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐞 𝐜𝐞 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐬 𝐮𝐧 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥 𝐝𝐞 𝟏𝟎 𝐚𝐧𝐢 𝐧𝐚̆𝐬𝐜𝐮𝐭 𝐢̂𝐧𝐚𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝟏𝟗𝟕𝟓.
Unul dintre simptomele acestei regresii este
𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐯𝐨𝐜𝐚𝐛𝐮𝐥𝐚𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢, semnalată de numeroase studii începând cu 2017.
Adevărata dramă relevată de această sărăcire este cea a 𝐝𝐢𝐟𝐢𝐜𝐮𝐥𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐚𝐫𝐞 pentru generațiile în devenire.
Filmul Idiocracy (Mike Judge, 2007) constituie din acest punct de vedere o pildă profetică.
Scenariul spune povestea unui cuplu care înregistrează un IQ remarcabil de 130 fiecare, care așteaptă să se reproducă după ce-și vor atinge toate obiectivele profesionale și materiale. Acum nu este niciodată momentul. Până în ziua în care se hotărăsc în cele din urmă să facă pasul. Dar apoi trebuie să facă față la ceasul biologic al unuia și de resemnarea libidoului celuilalt. Ingineria asistată a fertilităii vine prea târziu pentru ei.
În acest timp, cazurile sociale se reproduc exponențial și ajung să conformeze o combinație de defecte ereditare. Toți inapti pt a rezolva cele mai de bază probleme pentru supraviețuirea speciei, cm ar fi gestionarea colectării reziduurilor.
În această societate idiotizată:
-obezitatea a devenit norma,
-oamenii consumând doar băuturi dulci.
-Statul nu poate rezolva probleme simple, cm ar fi irigarea
terenurilor sau gestionarea deșeurilor.
-Pornografia se clasează ca o cultură,
-iar locurile de s*x rapid preiau locurile de fast-food.
-Elitele sunt formate din contra-elite. Un pic ca în sistemul școlar actual, unde fruntașii clasei sunt percepuți ca învinși.
-Deciziile politice sunt toate mai fatale și mai contraproductive unele decât altele.
Coincidențele cu realitatea noastră sunt tulburătoare, deși hiperfertilitatea săracilor este un clișeu al secolului XX.
Scăderea fertilității în țările bogate afectează acum toate clasele sociale. La aceasta, trebuie adăugat că clasele socio-economice sunt doar parțial corelate cu nivelul socio-academic. Însă asociația sărăcie-fertilitate se bazează pe un izvor antropologic care și-a avut rațiunea de a fi. Într-o familie săracă și/sau tradițională, resursa principală este cea umană, ca sursă de muncă, putere, identitate. Acesta este încă cazul în multe țări emergente, chiar dacă scăderea fertilității se observă peste tot.
Unii specialiști apropiați tezelor eugenice califică drept fertilitate disgenică hiper reproducerea între „săraci”. Cu toate acestea, existența unui marker de diferență genotipică (inteligență moștenită) nu a fost demonstrată definitiv. Pe de altă parte, inteligența dobândită este măsurabilă.
Și este cea care a explodat cu îmbunătățirile notabile ale calității vieții, începând de la revoluția industrială.
Acest salt calitativ în sapiens se datorează efectului Flynn, numit după economistul neozeelandez James Flynn (28 Aprilie 1934 – 11 Decembrie 2020).
Este vorba de o creștere continuă a coeficientului intelectual datorită conjuncției securității alimentare, accesului la educație și, în general, a unui climat propice dezvoltării cognitive.
Intrarea în secolul 21 marchează un regres pentru dezvoltarea inteligenței umane. În Danemarca, unde IQ-ul celor înscriși este înregistrat din 1959, s-a observat că între 1959 și 1989 a crescut cu 3 puncte pe deceniu. Cu toate acestea, între 1989 și 1998, același IQ a marcat o primă regresie, înjumătățindu-și practic progresia la +1,6 puncte. Din 1998, declinul este de -2,7 pe deceniu. Acest studiu și altele converg asupra faptului că efectul Flynn este defalcat.
𝐒𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐬𝐩𝐞𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐜𝐞𝐝𝐚𝐭 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐬𝐜𝐮𝐫𝐭 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐝𝐢𝐧𝐚𝐦𝐢𝐜𝐢 𝐢𝐧𝐯𝐨𝐥𝐮𝐭𝐢𝐯𝐞.
Imbecilizarea ar fi multifactorială. Rolul perturbatorilor endocrinologici produce efecte neurologice.
-Este dovedit. Masivitatea metalelor grele din alimente, inclusiv alimentele bio, aerul respirat ar provoca boli ale creierului.
-Ar exista, de asemenea, în societățile bogate, matrice de conduită instalate, precum 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐫𝐳𝐢𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐢̂𝐧 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚 𝐚𝐝𝐮𝐥𝐭𝐚̆ prin dispariția ritului de trecere și o serie întreagă de prescripții psihologizante constând în prelungirea timpului „copilăriei”.
Pe scurt, o întreagă formă de educație s-a îndreptat către regresie producând o formă structurală de întârziere la maturizare, și deci intelectuală.
-Și apoi există coincidența declinului inteligenței umane concomitent cu transferul abilităților sale către inteligența mașinii.
Izolarea oamenilor în 2020 va marca dezvoltarea inteligenței artificiale. Ceea ce mai rămăsese din operațiile mentale încă în sarcina umanilor le-au fost luate. O funcție printre altele, fundamentală, spațializarea este moartă:
𝐆𝐏𝐒-𝐮𝐥 „𝐨𝐩𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐚𝐧𝐮𝐦𝐢𝐭𝐞 𝐩𝐚̆𝐫𝐭̦𝐢 𝐚𝐥𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐢𝐞𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢”, descrie un studiu al Colegiului Universității din Londra (UCL) publicat de Nature Communications pe 21 martie 2017.
Expertul în tehnologia informației Nicholas Carr susține că enumeră în cartea sa „tot ce face internetul creierului tău” (The Shallows: what the Internet is doing to our brains Norton & Company Publishing, 2020).
-La aceasta trebuie adăugat 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐡𝐢𝐩𝐧𝐨𝐭𝐢𝐜 al instrumentelor care creează dependență precum canalele de streaming, confuzia dintre ficțiune și realitate, scăderea capacității de concentrare în lectură etc. Ar fi foarte ingenios să ne gândim că toate acestea nu provoacă cicatrici evolutive.
În fața unei astfel de agresiuni a creierului uman, școala ar trebui să fie o fortăreață.
Dar asta fără a conta pe impunerea a doi ani de dezertare școlară sau semi-dezertare din cauza izolării covid. Ar fi fost de așteptat ca elevii din țările emergente, mai puțin expuși la consumul instrumentelor tehnologice, să reprezinte un rezervor de creiere nedeteriorate.
Dar politica de sărăcire a trecut pe acolo. În februarie 2021, un raport de la Banque mondiale a diagnosticat: „Criza covid a exacerbat creșterea prețurilor la nutriție pentru cele mai sărace populații din lume”.
„De-a lungul anului trecut, Covid-19 a dezarmat securitatea economică, sanitară și alimentară, împingând 150 milioane de persoane la extrema pauperizare”, se arată în comunicat. Prin Covid 19 trebuie să înțelegem că nu virusul ca atare, ci 𝐦𝐚̆𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐢𝐫𝐞𝐬𝐩𝐨𝐧𝐬𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐚̆𝐫𝐨𝐫𝐚 le-𝐚 𝐬𝐞𝐫𝐯𝐢𝐭 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭 𝐩𝐫𝐞𝐭𝐞𝐱𝐭 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐢𝐦𝐩𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞.
Cu o lună înainte, un raport al aceleiași organizații a cifrat costul abandonului școlar ca pondere din PIB pentru țările sărace. Raport, care nu a prosperat mai mult din punct de vedere al conștientizării:
„Din cauza proceselor de învățare și a creșterii abandonului școlar, această generație de elevi va pierde un miliard de euro din venituri, mai mult sau mai puțin 10% din PIB-ul global, iar țările vor cădea, fără posibilitatea de a ajunge din urmă, în ceea ce privește obiectivul lor de reducere a Learning Poverty, cu riscul de a crește potențial sărăcia cu 63%”. Learning Poverty este un instrument statistic dezvoltat de UNESCO pentru a măsura nivelurile de analfabetism în țările cu venituri medii și mici. Și veștile nu sunt bune.
Carlos Felipe Jaramillo, vicepreședintele Băncii Mondiale pentru America Latină, a estimat pe că criza educației din America Latină este fără precedent:
Următoarea generație „va fi mai puțin productivă și va avea mai puține oportunități”. În medie, în America Latină, copiii au pierdut 1,8 ani de școlarizare, potrivit Unesco. În unele țări precum Panama, unde școala a fost închisă din martie 2020 până în 2022, peste 20% dintre elevi au abandonat definitiv băncile.
Adică sute de milioane de noi săraci, cu un efect epigenetic ca bonus.
Himerele ultimelor două decenii se caracterizează mai ales prin negarea maleabilității evolutive a speciei umane, ca pentru orice altă specie animală.
𝐃𝐞 𝐞𝐱𝐞𝐦𝐩𝐥𝐮, 𝐡𝐨𝐫𝐦𝐨𝐧𝐢𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭̦𝐢 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐝 𝐥𝐞𝐠𝐚𝐥 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 la pubertate sau prepuberi pentru a normaliza posibila disforie de gen într-un context în care efectele cauzate de perturbatorii endocrinologici fac obiectul unei abundente literaturi științifice.
În același spirit, cufundați în ideea că identitatea este legată de percepția de sine, este imposibil să nu ne punem întrebarea despre rolul acestor perturbatori endocrinologici în care suntem cufundați de zeci de ani, confruntați cu creșterea sindromului de nediferențiere s*xuală.
La toți acești factori se adaugă 𝐧𝐨𝐫𝐦𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐧𝐚𝐛𝐢𝐬. Ori toate studiile asupra Tetrahidrocannabinolului (THC) arată 𝐥𝐞𝐳𝐢𝐮𝐧𝐢𝐥𝐞 𝐢𝐫𝐞𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐢𝐞𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢, pe lângă promovarea anumitor boli psihiatrice, inclusiv schizofrenia. Legalizarea sa și campania de legitimare socială care o însoțește sunt cu atât mai îngrijorătoare.
Această asociere a prostiei și nebuniei este semnul idiocrației, cruzimii și răutății care nu suferă nicio sancțiune morală. Dimpotriva. Sunt încurajați.
Un pic ca acele videoclipuri de amatori care circulă pe rețelele de socializare în care adolescenții bat unul dintre colegii de clasă și, departe de a se rușina de actul laș, îl postează pe rețelele lor de socializare.
Anularea culturii, umilirea gânditorilor divergenți, este de același ordin al violenței.
Cetățenia se mișcă într-un univers semnificativ foarte sărac, care afectează strict funcția excitantă a plăcerii. De exemplu, în Liban, în 2019, înainte de izolare, milioane de tineri au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva guvernului, deoarece statul dorea să impună o plată de 20 de cenți pentru utilizarea WhatsApp. Niciodată în istoria corupției Libanului nu au avut loc astfel de proteste.
Semnificativ și cuvintele pentru a o spune. În Spania, în 2019, premiul național de la Ministerul Culturii și Sportului a fost acordat unei autoare, Cristina Morales, pentru cartea ei Easy Reading. (*Easy Reading, Ușor de citit, este o sărbătoare feministă a corpului în toate formele sale, a dorinței feminine și a s*xualității q***r și a puterii transgresive și revoluționare a limbajului.) În Occident, principalele ziare au optat, încă din anii 90, pentru scrierea în „easy”. Fără cuvinte „complicate”, nuanța este considerată bombastică. Realitatea nu vine cu gri. Complexitatea lumii cedează unei narațiuni instalate. 𝐏𝐫𝐨𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐬𝐜𝐮𝐫𝐭𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐨𝐛𝐥𝐢𝐠𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢. Este domnia demagogiei intelectuale.
Imbecilizarea constituie o amenințare la adresa democrației.
Instalarea sofismului este deja observabilă în gestiunea crizelor, crize în sine create de un personal politic de o calitate dezastruoasă. 𝐏𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝟐𝟎𝟓𝟎, 𝐜𝐨𝐞𝐟𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐮𝐚𝐥 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐮 𝐠𝐥𝐨𝐛𝐚𝐥 𝐯𝐚 𝐟𝐢 𝐢̂𝐧 𝐣𝐮𝐫 𝐝𝐞 𝟖𝟎.
Nu va trebui să așteptăm, ca în filmul lui Mike Judge, Idiocracy, anul 2505, pentru a face din această ficțiune științifico-fantastică o realitate.
Raportat la secolul al XX-lea, IQ-ul 80 ar fi o formă ușoară de re**rd mintal. Un scenariu pe care nici Darwin, nici Alexis de Tocqueville nu l-ar fi putut prevedea.
Preluare: FranceSoir / Autor: Teresita Dussart
