01/08/2026
Și, cm eram eu pe la Ikea, plecată după o cană și un dop și rătăcită printre perne, becuri și plăpumi, mi-a sărit asta galbenă în cap.
Că adică ea e mai frumoasă decât animăluțele mele, că uite ce ochi are și uite ce pufoasă e. Și alte fandoseli din astea, că nu mai scăpam de ea.
Acuma, recunosc, avea și ea dreptate in felul ei. Frumușică. Și ea și balenele de pe lângă ea. Frumoase și la fel, de ziceai că ai numai iluzii optice, oriunde întorceai privirea. Replici, replici, peste tot. Și cam tristuțe. Priviri goale. Cusături perfecte, dar sufletul le-a cam plecat din ele.
Apoi a insistat: pe noi ne iei mai ieftin. O fi și asta, nu zic. Doar ca numai ea vorbea de acolo. Restul stăteau mute și absente. Pe când animăluțele noastre dau din fleancă de îți fac capul calendar. Vin cu povești și se încruntă la tine și se burzuluiesc și râd cu tine cu gura până la urechi. Și apoi, nu ies dintr-o bandă rulantă. Fiecare se naște dintr-un gând frumos, care apoi iese prin degete și apare pe o hârtie în forma unui desen. Apoi își caută întregul prin zeci de culori și forme și texturi și nu se lasă până nu iese armonios. Și apoi trece prin ace și ațe și cusut de mâini dibace. Iar la final își iau suflet din sufletul nostru și așteaptă cuminți până pleacă spre casele lor.
A tăcut caracatița galbenă. S-a dat jos de pe capul meu și s-a pus la loc în raftul ei, bombănind pe sub tentacule. Ca cică bine că suntem noi deștepte.
Am plecat prietene. Până la urmă, e loc pentru toți sub soare. Și prin mări și oceane. Și tocmai de-aia e lumea asta așa de frumoasă.
Bine, ea încă nu a văzut caracatița noastră. Ca s-ar fi albăstrit de ciudă!
Dacă vreți o caracatiță galbenă, are la Ikea. Sute. Dacă vreți una cm alta nu mai e pe pământ, scrieți-ne și vă spunem noi cm o luați! 😉😊🤗
Bineee, paaaa!
🥰🐙🥰
