Tânăra autoare, născută în 1981, a studiat jurnalistica la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj şi are un dublu masterat, unul de literatură şi comunicare la Universitatea Transilvania Braşov și altul de scriere dramatică la Universitatea de Arte Târgu-Mureș. S-a lansat ca dramaturg în 2008, câștigînd concursul dramaAcum5 cu piesa „S-a întâmplat într-o joi”. De atunci, piesele ei de teatru au fost pus
e în scenă la teatre din Bucureşti, Târgu-Mureş, Petroşani şi Iaşi, apreciate pentru subiectele inspirate din criza adolescenței. În 2012, a primit o bursă de 3 luni la „Theater 89” din Berlin, unde a făcut asistenţă de regie şi dramaturgie. Notorietatea a câștigst-o, însă, în 2012 cu piesa Pisica verde, tradusă de atunci în 6 limbi, montată în egală măsură în teatre profesioniste, dar jucată și de trupele școlare de elevi. După succesul precedentei montări radiofonice cu Pisica verde, premiată anul acesta cu medalia de argint la secțiunea Best Drama Special la New York Festivals World's Best Radio Programs 2016, regizorul Mihnea Chelaru îşi propune să exploreze dimensiunea sonoră a poveştii plasate într-un liceu al zilelor noastre. Elise Wilk este unul dintre cei 10 dramaturgi români selectaţi în programul internaţional Fabulamundi. Playwriting Europe, iar în 2015 s-a aflat printre cei patru dramaturgi selectaţi în programul Hot Ink la Teatrul Lark din New York. Alături de celelalte două piese din trilogia dedicată adolescenților (Pisica verde şi Avioane de hârtie), Exploziv este cel mai recent text al autoarei care reia problematica vârstei formării și a trecerii pragului maturizării. Piesa de teatru Exploziv este o reinterpretare în cheie contemporană a mitului Bacantelor, cu accentul mutat pe relația Agave-Penteu (mamă-fiu). Elise Wilk plasează personajele piesei într-un liceu din zilele noastre, iar relațiile mamă- fiu, profesori-elevi descriu dificultăţile de adaptare și autocunoaşere specifice vârstei. Piesa face trimitere prin numele personajelor şi prin relaţia dintre ele la teatrul antic. Reinterpretarea mitului antic al Bacantelor depăşeşte clişeul crizei generaţionale în piesa Elisei Wilk și pune în discuție efectele autorității, ale presiunii performanței școlare, ale necomunicării în familie asupra echilibrului fragil al adolescenților aflați la vârsta formării.