11/05/2026
Școala Muzicală Blăjeană
Adrian Solomon, Carmen Solomon
Coperta: Daniel Voina
Editura: Galaxia Gutenberg, 2026
Prefață
Faima culturală a Blajului se datorează școlilor sale. Importanța lor este evidențiată și de numele pe care le-au purtat de-a lungul timpului: „Fântânile darurilor”, „Școala școlilor românești”, „Izvor de lumină”, „Izvor de haruri”.
La aniversarea centenarului lor, Timotei Cipariu, unul din marii dascăli ai Blajului a sintetizat importanța lor prin aceste interogații retorice: „Care școală între toate școlile poate să arate „atâția bărbați mari ieșiți din sânul lor?” unde a putut sămânța aruncată de economul cel bun să aducă roduri mai însemnate de cm ne arată istoria acestui loc și acestor școale.”
Oriunde vom deschide cartea de istorie a neamului nostru vom găsi numele Blajului în toate domeniile de cultură. În câteva domenii ale culturii românești Blajul prin școlile lui are și meritul unor priorități culturale.
În muzica românească aceste priorități sunt evidențiate în cartea de față. Prima ediție a acestei cărți a apărut în anul 2003 la Editura „Buna Vestire” din Blaj cu titlul Învățământul muzical blăjean semnată de Adrian Solomon, profesor de muzică la Colegiul Național I. M. Clain din Blaj. În titlu, Adrian Solomon care a cercetat în continuare istoria acestor școli și-a asociat în exegeza sa pe soția sa, profesoara de engleză Carmen Solomon.
Titlul inițial Învățământul muzical blăjean li s-a părut oarecum limitativ și au preferat Școala muzicală blăjeană. Cuvântul școală folosit de autori are aici sensul de grupare de adepți, de ucenici, de învățăcei, pentru că profesorii de muzică de la Școlile Blajului au fost într-adevăr întemeietori de școli. Cartea se remarcă mai întâi printr-o temeinică documentare și printr-o judicioasă structură compozițională.
Ea cuprinde două părți: partea întâi cuprinde istoria acestor școli de la întemeierea lor, 1754, până la anul 1948, an nefast pentru aceste instituții de învățământ și pentru slujitorii lor.
Istoricul Școlilor Blajului, capitolul de început, evidențiind momentele esențiale ale învățământului blăjean în evoluția și diversitatea lui (pedagogic, teologic, liceal), constituie în ansamblul lucrării fundamentul istoric pe care vor fi proiectate elementele semnificative ale muzicii în Școlile Blajului, a căror inimă și fală, după spusa frumoasă a lui Odobescu, au fost tocmai aceste instituții de învățământ, școli confesionale, ctitorii ale vrednicilor arhierei ai Biserici greco-catolice episcopul Petru Pavel Aron și mitropoliții Ioan Vancea de Buteasa și Vasile Suciu, a căror evoluție a fost ascendentă până în anul 1948, aducător de năpastă pentru Biserica Blajului, pentru Școlile Blajului, pentru slujitorii altarului și ai catedrelor sale.
Urmează capitole care constituie veritabile schițe monografice în cadrul cercetării de ansamblu: Profesorii, sunt prezentați pe tipuri de școli de la vestitul cântăreț Nicolae Ionașiu, cel atât de apreciat de Coșbuc, și până la slujitorii Euterpei din școlile de azi; în șirul lor sunt momente de vârf precum Iacob Mureșianu, Sigismund Toduță, Celestin Cherebețiu, Tiberiu Brediceanu — care sunt prezentați în medalioane bio-bibliografice, creatori de școală muzicală românească, profesori care au adăugat la bogata tradiție culturală a Blajului și competența sa muzicală.
De la profesori se trece în mod firesc la Elevi, pentru că profesorii blăjeni de muzică au fost și mari cultivatori ai talentului învățăceilor, un loc proeminent ocupând în paginile cărții Școala lui Iacob Mureșianu, cu discipoli străluciți care au devenit personalități de seamă ale muzicii românești.
Cu toată presiunea ideologică învățământul muzical blăjean și-a continuat parcursul. Este partea a doua a lucrării și împreună alcătuiesc un istoric cvasi complet al Școlii muzicale blăjene.
Față de ediția întâi, structura compozițională este mai amplă, cuprinzând pe lângă capitole mari, o serie de subcapitole la care se adaugă pagini de memorialistică, pagini anecdotice, schițe și portrete literare semnate de: Timotei Cipariu, Ionel Pop, Octavian Lazăr Cosma, Emil Negruțiu, Ioan Florea ș.a.
Cercetarea este nu numai științifică, ci capătă forma expresivă a unor memorialistici literare. Dacă în parte întâi temeiul este bibliografia, în partea a doua se adaugă și devine preponderentă contribuția amintirilor despre dascălii și elevii evocați, pentru că autorii au fost contemporani cu aceștia fiindu-le profesori sau elevi. Parafrazând pe Miron Costin și autorii acestei lucrări, pot zice „nu ne-a trebuit istoric străin să scriem căci scrise au fost acestea în inima noastră”.
Meritele acestei lucrări sunt evidente: năzuința de a oferi un tablou integral al școlii muzicale blăjene în evoluția ei, sublinierea caracterului formator al unor personalități muzicale blăjene (exemplul cel mai pregnant este al lui Iacob Mureșianu căruia i se consacră o veritabilă micromonografie), evidențierea unor priorități muzicale blăjene, prezentarea unor nume noi sau puțin cunoscute în muzicologia românească, un material iconografic bogat, în parte inedit, din arhive școlare, precum și din arhiva personală, educația estetică și patriotică prin școala muzicală blăjeană.
Rod al unor cercetări stăruitoare și îndelungate Școala Muzicală Blăjeană de Adrian și Carmen Solomon reprezintă o contribuție importantă la cunoașterea unui aspect cultural dominant în cultura blăjeană și națională.
Ion Buzași
