04/06/2026
Măi băiete Eminescu,
Află de la mine că în satul nostru s-a pornit un meșteșug nou, nu cu pana și cerneala, ci cu unt și leuștean, cu miere și lapte, cm fac gospodinele pe la noi. Și cine să-l poarte mai bine dacă nu Oana a lui Bocan ?Ea le face cu mâna ei, încet și frumos, cm se cuvine lucrului făcut cu suflet.
Îi zicem “Lădița.cu.sapun”și e un lucru mic, dar plin de miros și de bucurie.
Acum un an ți-aș fi spus: „Măi, Ioane, avem o idee!” și tu m-ai fi privit lung, cu ochii ăia ai tăi de visător, și mi-ai fi răspuns în versuri.
Ei bine, ideea aia a prins rădăcină. Nu cu zor, că lucrurile făcute în grabă se strică repede. Ci frumos, cu răbdare, cm coace mama pâinea la cuptor.
Și să vezi minunea, băiete: nu crește de una singură. Crește cu ajutorul oamenilor care știu să prețuiască munca curată și lucrul făcut fără pripă. Vin, miroasă, zâmbesc și zic: „Bună treabă, Oană!” Și de la vorba lor inima se face cât un cuptor încins.
Așa că, dacă ai vreme între o poezie și o stea, intră și tu în ladiță. Să vezi ce iese când Oana pune pasiune în mână și suflet în lucru.
Că vorba ceea: „Nu-i lucru fără meșteșug și meșteșug fără dragoste”.
Al tău,
Ion Creangă,
care laudă și săpunul făcut în sat, nu doar
povestea spusă la șezătoare
