28/05/2026
„Doar eu” — de Elena Varlam, o poezie scrisă de mama mea, pe care am ales să o interpretez printr-o ilustrație digitală și pe care sper să o simțiți la fel de profund cm am simțit-o eu în timp ce o cream. ✨
Aceasta este prima mea colaborare cu mama — o idee pe care o aveam de foarte mult timp și care, în sfârșit, a prins viață. Chiar dacă ei nu îi place în mod deosebit ceea ce am realizat, cred totuși că a ajuns la ea esența a ceea ce am vrut să transmit: faptul că viața își urmează cursul firesc, cu lumină și întuneric, cu frumusețe și fragilitate, iar nostalgia vine mereu la pachet cu puțină conștientizare și înțelepciune, indiferent de omul care devii. 🤍
Pentru cei care nu și-au dat seama, în această ilustrație am reprezentat-o pe mama la trei vârste definitorii ale existenței sale: la 20, 40 și 60 de ani — trei etape importante care marchează transformarea ei ca femeie și ca om. Sunt vârste încărcate de emoții intense, experiențe diferite, visuri, pierderi și aspirații schimbătoare.
Totul se desfășoară într-un ambient cromatic nostalgic, ca o călătorie printr-o „mașină a vieții” din care nu poți coborî și în care ești inevitabil purtat de trecerea timpului. Iar poate tocmai această imposibilitate de a opri timpul este una dintre cele mai mari frumuseți ale vieții.
Mi-ar plăcea să știu ce vă transmite această lucrare și dacă rezonați cu poezia mamei mele. ✨
