Solmara.dintre.lumi

28/06/2026

11/06/2026

03/05/2026

03/05/2026

⸻

„Întuneric”

Nu judec întunericul altuia,
pentru că și eu am trecut pe acolo.

Știu cm e să cazi fără zgomot,
să te aduni din bucăți
și să nu vadă nimeni.

Pentru că, în viață,
este foarte ușor să cazi,
oricât de sus ai fi.

Știu cm e să mergi mai departe
chiar și atunci
când nu mai ai nimic în tine.

Pentru că întunericul nu apare din nimic.
Se face.

Din lucruri care dor,
din oameni care rănesc,
din promisiuni care nu se țin
și din tăceri care apasă mai tare decât orice cuvânt.

Se adună, puțin câte puțin,
până când nu mai rămâne loc de lumină.

Și atunci înțelegi
că nimeni nu ajunge acolo întâmplător…

01/05/2026

Îți aduce oameni, întâmplări, pierderi
și începuturi…
exact atunci când te aștepți mai puțin.

Dar, printre toate lucrurile
pe care le alegi sau nu,
rămâne unul care e doar al tău:
felul în care continui.

Poți să te închizi
sau să simți.
Poți să fugi
sau să lupți.
Poți să uiți…
sau să iubești din nou.

Nu viața trebuie să fie perfectă,
ci curajul tău
de a o trăi.

30/04/2026

⸻

„Nu mă opresc”

Mă clatin,
nu destul cât să cad.

Cad,
nu destul cât să rămân.

Mă împiedic,
nu destul cât să nu mă ridic.

Mă ridic de parcă nimic nu s-a întâmplat.

Și merg mai departe…

În felul meu.

Fără să mă opresc unde doare.
Fără să mă întorc unde am fost.

Lăsând în urmă ce nu mai încape.
Luând cu mine, doar ce mi-a fost aproape .