Sarata

05/06/2026

Casa părintească

Mi-e dor de casa părintească,
De pâinea bunicii pusă pe masă,
De mirosul galbenii gutui
Ce avea gust dulce-amărui

Mi-e dor de amintiri de neuitat
Cum stăteam toți frații-n pat...
Mi-e dor să așteptăm colindători,
Să fim toți de sărbători.

Autor - Blog personal - poezii

10/05/2026

26/04/2026

20/04/2026

VĂ SIMT…

Mă-ntorc adeseori la voi
În satul meu de altădată,
Iar lacrima din ochii mei
Se pierde-n firele de iarbă.

Unde sunteți, unde v-ați dus ?
Voi dragi fiinte din copilărie
Că niciodată nu mi-ați spus
Că-mi va rămâne ulița pustie.

Vă caut urma prin țărână
Că iarba s-a uscat de mult,
Aș vrea o ultimă fărâmă
Din dimineața unui veac trecut.

Aș vrea să simt sub talpă iarba
Pe care-am mers atât de des copil,
Și să-i aud măicuței șoapta
Ce mă-ndemna să mă închin.

Va simt aici... dar voi nu sunteți
Sau poate ochii mei nu văd,
Și undeva v-aud cm plângeți
Că ați făcut din lacrimă cuvânt.

Ce tristă-i curtea părintească
Poarta grădinii scârțâie în vânt,
Parcă te văd pe tine tată
Și-mi simt o lacrimă curgând.

Privesc spre casa bătrânească ,
Sunt doar păianjeni la ferești,
Măicuța încă mă așteaptă,
Dar tu tăicuță nu mai esti…



autor...DORIN DUMITRIU.

sursa foto Sarata

05/04/2026

Masacrul de la Fântâna Albă – 1 aprilie 1941/1 aprilie 2026 (85 de ani de la mascrul de la Fântâna Albă)

La 1 aprilie 1941, mii de români din nordul Bucovinei au pornit spre graniță cu icoane în mâini și steaguri albe,
nu fugeau de război, nu atacau pe nimeni.
Voiau doar să ajungă în România.
Nu au ajuns.
În poiana de la Fântâna Albă, au fost întâmpinați de grănicerii sovietici ai NKVD și ai Armatei Roșii.
Nu cu avertismente, nu cu negocieri.
Cu foc deschis.
Au tras în civili, au tras în oameni neînarmați, au tras în familii întregi.
Cei care nu au murit atunci au fost urmăriți, arestați, torturați și deportați.
Mulți au sfârșit în gropi comune, fără nume, fără cruce.
Asta nu e istorie complicată,
e un fapt simplu și dur:
statul sovietic a tras în români care încercau să treacă granița.
Zeci de ani s-a tăcut despre asta.
Astăzi nu mai există nicio scuză.
Întrebarea nu e ce s-a întâmplat. Știm.
Întrebarea este dacă avem curajul să spunem lucrurilor pe nume.